|

Oraşul Titu este situat în partea de sud a ţării şi a judeţului Dâmboviţa, la intersecţia paralelei 440 40’ latitudine nordică cu meridianul 25035’, aproximativ la 50 km NV de capitala ţării, ceea ce corespunde unei poziţii central-nordice în cadrul Câmpiei Române şi unei amplasări aproape mediane între localităţile Bucureşti – Piteşti – Târgovişte, în mijlocul unei câmpii mănoase ce-i poartă numele, cunoscut nod feroviar şi punct de concurenţă pentru importante drumuri naţionale ori judeţene (DN 7, DJ 700 etc.). Suprafaţa administrativă a oraşului este de 4.251 ha din care intravilan 923 ha. Titu are în componenţa sa cartierele: Titu-Târg, Titu-Gară, Mereni, Sălcuţa, Fusea, Hagioaica, Plop. Ca aspect exterior, câmpia Titului este similară unui plan neted, dar uşor înclinat pe direcţia NV-SE, are o altitudine medie de 150 m deasupra nivelului mării şi o fragmentare destul de redusă a reliefului care e lipsit de forme majore.
Teritoriul administrativ al oraşului se învecinează cu următoarele localităţi: - Nord – comuna Produleşti şi comuna Braniştea; - Sud – comuna Odobeşti şi comuna Potlogi; - Est – comuna Conţeşti şi comuna Lunguleţu; - Vest – comuna Costeşti – Vale.

Oraşul Titu este nod feroviar prin liniile ferate Bucureşti – Piteşti şi Titu – Târgovişte şi punct de concurenţă pentru importante drumuri naţionale ori judeţene: - DN 7 – Bucureşti – Piteşti; - DJ 701 – Dobra – Braniştea – Titu; - DC 62 – Braniştea – Titu-Târg – Titu-Gară; - DC 42 – Boteni – Sălcuţa; - DC 69 – Costeşti-Vale – Fusea; Titu are o reţea deasă de străzi, drumuri vicinale şi de exploatare.
Orasul Titu, situat în câmpia omonimă, pe stânga văii Şuţa, la 32 km sud de municipiul Targoviste, are urmatoarele obiective turistice:
- - Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1836) din satul Plopu
- - Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” – Cornetu (secolul al XVIII-lea) din satul Sălcuţa.
|